Critica

Tabloul lui Gheorghe Dican este o Compoziție cromatică bogată și nuanțată în tonuri, game și armonii muzicale, în care culorile par numeroasele instrumente ale unei orchestre care intonează o adevărată simfonie vizuală. Valentin Mureșan – „Expoziția de artă a Filialei Sibiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România”, catalogul Salonului Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei UAP Sibiu, 2020

Gheorghe Dican și claritatea gestului pictural Cronicarul Corneliu Ostahie mărturisea cândva, referindu-se la artistul  Gheorghe Dican, că la: “… unul dintre cei mai vizibili, mai originali şi mai bine cotaţi pictori români din generaţia care a ajuns acum la ceasul deplinei expresivităţi stilistice şi maturităţi creatoare, crede că destinul său ar fi fost cu totul altul dacă în modelarea lui nu ar fi intervenit, încă din anii copilăriei şi adolescenţei, câţiva oameni care, fără a se fi înţeles în vreun fel între ei, i-au îndreptat aspiraţiile, unul după altul, spre realizarea binelui, adevărului şi frumosului, adică spre cele trei valori esenţiale ce definesc plenar formula personalităţii oricărui artist autentic.” Pe drumul descoperirii picturii lui Gheorghe Dican m-am aflat și eu, atunci când am intrat în atelierul din Râmnicu Vâlcea al artistului. Atelierul, un spațiu deloc mare, mi s-a părut în primul rând, organizat, dar mai apoi, încărcat de lucrări. O…

… artistul, aflat pe o culme aniversară a maturităţii, se afirmă într-o unitate de concepţie şi viziune stilistică, bine individualizată, deplin format, vădind o mobilitate spirituală deosebită, receptiv la efluviile de mare intensitate emotivă ale vieţii pe care le reconstituie privitorului în ipostaza lirică a unui temperament artistic viguros, beneficiind de rigoare constructivă în elaborarea imaginii. Fiecare tablou se constituie într-o unitate expresivă inconfundabilă în complexul tematic de afinităţi elective. Planul imaginar al sensibilităţii reflectă pe coordonate proprii efluviile directe ale vieţii. Imaginea are coerenţa expresivă conspiratoare a trăirilor ridicate la rangul de concept. Încordarea iniţială a experienţelor vitale se resimte permanent în câmpul stilistic al imaginii. Artistul stă drept, deşi plin de emoţie, în faţa unui public deosebit de receptiv şi exigent …

Decupaje dintr-o fereastră în mişcare Imaginaţi-vă că sunteţi undeva, la mare, şi priviţi printr-o fereastră de hotel în larg, minute în şir, încercând să fixaţi pe retină perpetuumul tăvălug al apelor. Acelaşi exerciţiu îl puteţi face când călătoriţi cu un tren sau cu maşina voastră şi, prin comparaţie, veţi observa că punctul în care v-aţi aşezat şi întrunul, dar şi în celălalt caz, desfăşoară imagine după imagine, până când contururile se estompează, iar delimită rile aproape că nu mai sunt posibile. E cam aceeaşi senzaţie pe care o trăieşti într-o expoziţie de artă, în care expun artişti gestualişti. Cred că am mai explicat acest fenomen, într-o cronică de acum câţiva ani, când am scris despre pictorul Gheorghe Dican. Aceasta era doar o variantă în care se încadra arta sa de atunci, dar ipostazele în care gestualiştii se aşează sunt multiple. Atât de multe sunt exemplele care desemnează genul, încât ei…

Înlăuntrul şi în afara ramei, modernitatea! N-ar fi exclus, îmi spun de la o vreme, ca Râmnicu Vâlcea să se transforme într-un centru de interes, pentru artele vizuale, de toată lauda, pentru că de luat în seamă este deja! Evident că se face vinovat de această situaţie şeful filialei locale a UAP, artistul Gheorghe Dican, de numele căruia se leagă o serie de manifestări cu adevărat memorabile, cu expoziţii ale unor artişti de prima mână, dar şi expoziţii de promovare a unor tineri ce pot să fie de la un punct încolo mai mult decât promisiuni certe. Fiind de câteva zeci de ani şi curator al Muzeului de Artă (care se pregăteşte probabil că într-o bună zi să-i preia numele!), Gheorghe Dican a integrat activitatea artiştilor locali acestei instituţii ca pe un comportament firesc, ce coagulează şi un public, pe măsură ce trece timpul mai ataşat şi în pas cu…

… (Gheorghe Dican n.r.) este un spirit efervescent, atent la sesizarea şi reprezentarea în planul conceptual al expresivităţii, a densităţii interioare a lucrurilor, în pictura sa acestea (lucrurile) participă la devenirea afectivă a timpului subiectiv. Expresionismul, pe ale cărui coordonate pragmatice şi temperamentale se situează, se distinge, înlăuntrul sistemului, prin vocaţia unui optimism funciar şi o patetică a elanului vital cu puternice accente solare. Lumina face înconjurul umbrei fără să o dizolve şi îi dă consistenţa unui ritm muzical patetic  profund. Linia nu este abruptă, ci curbă, surprinzând alcătuirea din interior a volumelor. Construcţia abstractă a imaginii este riguroasă ca un silogism cu bogată încărcătură emotivă. Peste tot exaltă un simţ al culorii care nu dă niciodată greş. De unde o siguranţă în mersul pe nisip al vremelniciei, fără spaima eternităţii …

… artistul a evoluat repede de la figurativ către o viziune cerebrală cu apropieri izbitoare de cubismul orfic şi de experienţele constructiviste din a doua jumătate a veacului. Imaginativ şi dinamic, Gheorghe N. Dican încearcă în compoziţii abstracte însufleţite de culori mate, sonorizări rafinate care să confere suprafeţelor picturale efecte de muzicalitate tonifiante şi liniştitoare. Preocupat de organizarea fiecărui tablou, după canoanele unei logici aspre, ostile ilustraţiei şi detaliilor pitoreşti, artistul cultivă o artă dificilă, de dialog, în care inspiraţia se ghiceşte rar şi inegal. Reţinem încercarea de a ieşi din rutină şi de a găsi o modalitate de exprimare acordată raţionalismului rece şi eficient al secolului tehnicităţii. Eventualele obiecţii ce i s-ar putea aduce, ca de pildă un limbaj criptic, sau o orientare în care umanismul nostru se întâlneşte greu, cu rare aluzii figurale, sunt inerente evoluţiei oricărui tânăr artist contemporan. Rămâne la latitudinea sa şi a resurselor de…

… pictura lui Gheorghe N. Dican, artist din Râmnicu Vâlcea, este modernistă, aşa-numita artă abstractă. Efortul artistului este de a contura esenţele, de a înlătura amănuntele nesemnificative şi de a oferi privirii reliefurile statornice ale realului. Culorile sunt penetrante, tehnica fiind de veche tradiţie, aceea a pictorilor de la început de secol: cloisone`-ul. Pete mari de culoare între care imaginile nonfigurative dau profunzime de idee tabloului. Expoziţia pare alcătuită din fragmente de roman, astfel că prin însumarea lor, se realcătuieşte întregul. Dacă contactul cu arta abstractă nu mai surprinde pe nimeni, după aproape o sută de ani de existenţă, culorile vii ale lui Dican sunt cele care dau impresia de infuzie picturală cu care se fortifică fiecare spectator …

… Temperament neliniştit, lui Dican mişcarea mentală i-a devenit chiar o necesitate vitală demersului său artistic. Soluţiile plastice găsite îi demonstrează polivalenţa filonului creator, capacitatea sa, derutantă uneori, de a transpune în expresie plastică, la fel de uşor, idei profane ca şi cele cu conotaţii religioase. Poate cu alte prilejuri vom avea mai mult răgaz pentru reliefarea acestor din urmă registre ale intimităţii sale creatoare. […]  Gheorghe Dican degajă forţă, una pasională, căci foloseşte culorile pasionale, roşu, galben, portocaliu, armonizate perfect cu violetul incitant, cât mai ales grafismul negrului care nu apare  ca o nonculoare, ci ca un pigment activ.

Pictorul Gheorghe Dican s-a născut în 1960 la Cernişoara din județul Vâlcea, este absolvent al Facultății de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara, Doctor în Arte Plastice, președinte al Filialei U.A.P. din Râmnicu Vâlcea și vicepreședinte al U.A.P. din România, a deschis 28 de expoziții personale, a participat la numeroase saloane oficiale, expoziții tematice și de grup din țară și de peste hotare, a activat în mai multe tabere de creație, Brădişor – Vâlcea, Fedeleşoiu – Vâlcea, Cozia – Vâlcea, Capra – Argeş, Bran – Braşov, Râmnicu Vâlcea, Brăila, Dealul Malului – Vâlcea, Cinciş – Hunedoara (2006), Voina – Argeş, Pădureni – Timiș, Golobotz – Serbia. Este un pictor al abstracționismului expresionist pe formula preponderent tașistă, cu unele ușoare intruzii gestualiste. Folosește game cromatice complexe, în numeroase pete, iar desenul și conturul sunt remanente după acțiunea dominantă a culorii, iar geometrismul este depășit de spontaneitățile din execuție.…

… expresie a unei viziuni plastice a simbiozei dintre Eul Creator şi Cosmosul care îl învăluie, pictura lui Gheorghe Dican se decodifică prin dialogul culorilor, transmiţând către receptor pendularea spiritului între starea de echilibru şi haosul ca stare de început şi sfârşit în ordinea lumii. Bucuria şi frământarea momentului unic al creaţiei migrează cu sinceritate către privitor, solicitând receptorului o raportare, la rândul său, sinceră şi eliberată de prejudecăţi. Citit astfel, mesajul pe care îl încheagă expoziţia în ansamblu său transferă culorii virtuţile conceptului, instaurând o comunicare pentru care substratul necesar şi suficient este sensibilitatea …

Lucrările lui Gheorghe Nicolae Dican se supun unui rigorism programatic, unui bizantinism nu lipsit de muzicalitate, care practică perspectiva inversă, secţiunea de aur şi eliberează paleta de culorile teroase în favoarea celor care compun spectrul solar. La Gheorghe Nicolae Dican demersul este teoretic, vizând adevărul, esenţa realităţii, dincolo de coaja aparenţelor. Elaborarea se face la “rece”, munca artistului este asiduă şi se supune disciplinat unei gramatici cromatice şi compoziţionale care ameninţă sa devină despotică. Dar, la capătul acestui drum, ceea ce se întrevede nu este adevărul, ci binele. Această senzaţie inefabilă, intraductibilă în formule, este nu numai expresia unui temperament artistic deosebit, dar şi răsplata unui travaliu maxim pus în slujba cunoaşterii.

„Creația lui Gheorghe Dican, artist reprezentativ, cu un loc bine marcat în peisajul artei contemporane românești, se impune prin conceptualizarea elevată, prin puritatea şi forţa expresiei plastice. În Compoziția pregătită pentru această expoziție, pictorul păstrează strălucitoarea expresivitate stilistică, iar ritmului compozițional îi imprimă o mai adâncă gravitate prin conflictele declanșate de geometriile planurilor sacadate. Față de creația anilor trecuți, această lucrare mărturisește anumite modificări ale opțiunilor coloristice, care glisează înspre intensități sporite, confirmând corespondențele cu substanța neoexpresionismului liric abstract. Negrul registrului superior evidențiază spectacolul cromatic, mai provocator parcă, în compozițiile anului 2020. Inserția delicată a griului sub forma traseului unei diagrame, pulsează firav ritmul interior al unei speranțe sau al unor conținuturi ce se pierd, se sting lent, lăsând loc elementelor de pământ și de foc.” Iulia Mesea – „Arta anului 2020 la Salonul Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei UAP Sibiu”, catalogul Salonului Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei…

Unul dintre cei mai înzestraţi şi mai prolifici artişti ai filialei U.A.P. din Rm. Vâlcea, domnul Gheorghe Dican, prezent nu cu mult timp în urmă într-o expoziţie colectivă a filialei la Galeria bucureşteană „Apollo”, revine acum în capitală prin câteva lucrări expuse în salonul de la parterul Hotelului Athenee Palace Hilton. Ele dau seama de forţa expresivă a picturii sale, în care realul este reconsiderat în imagini ivite din simţirea şi fantezia artistului, ca o îngemănare între concretul naturii şi abstractul acestei percepţii de o remarcabilă individualitate. Creaţia aceasta “deconspirată” chiar şi din titluri ca Nervi de seară ori Galben vertical, impresionează din start prin voluptatea şi vitalitatea cromaticii, printr-un ingenios şi provocator dialog între albastru, galben şi verde, sau între brun, albastru şi alb, pe fundalul căruia se interpun puternice impulsuri ale roşului şi ale negrului, totul respirând o muzicalitate mai puţin poetică, meditativă, ci mai ales tensionată, gravă,…

Gheorghe Dican, unul dintre cei mai vizibili şi mai proteici artişti români ai momentului, s-a născut în 1960, în comuna Cernişoara, judeţul Vâlcea. Este licenţiat al Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Arte şi Design (2008). În 2014, îşi susţine doctoratul în cadrul aceleiaşi universităţi. Din 1992 este preşedintele Filialei Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiştilor Plastici din România iar, din 2016, vicepreşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România. A curatoriat peste 100 de expoziţii de artă. Începând cu 1989, colaborează la diverse reviste cu articole şi grafică. Ilustrează cărţi pentru copii, volume de versuri, coperte. În acelaşi timp, Gheorghe Dican este muzeograf la Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea, precum şi autor sau coautor al unor importante proiecte artistice. În 2003-2004, realizează vitraliul-cupolă al Bibliotecii Judeţene Vâlcea. World Record Academy (Academia Recordurilor Mondiale) din America a certificat acum doi ani că această lucrare, Facerea Lumii, e cel mai mare vitraliu…

Temperament artistic puternic, evoluând  la graniţa dintre figurativ şi abstracţie, sub semnul unor căutări neoexpresioniste din pictura românească, Gheorghe Dican a construit, de-a lungul  a trei decenii de activitate, o artă pur picturală cu un caracter foarte personal,  punând în evidenţă calităţile sale remarcabile de colorist. Artistul se exprimă într-un stil  impetuos, dinamic, fiind atras de notaţiile  trasate rapid, care  însufleţesc şi animă  materia  colorată,   prin generozitatea gesturilor  spontane care descind din comportamentul gestualist. Încărcată de un influx de energie, pasta se aglomerează pe suprafaţa pânzei în straturi succesive, dense, care se convulsionează, mereu reînnoite sub fulgerarea de tuşe colorate care se întreţes continuu. Această frământare a materiei era însoţită în primele sale lucrări de un sentiment dramatic, de o nelinişte lăuntrică, sugerate în culori eliberate de orice reprezentare şi în armonii sobre de brun, verde, ocru, rar traversate de accente luminoase. Dar curând arta lui Gheorghe Dican s-a extins,…

… Unul dintre cei mai vizibili, mai originali şi mai bine cotaţi pictori români din generaţia care a ajuns acum la ceasul deplinei expresivităţi stilistice şi maturităţi creatoare” pictorul Gheorghe Dican, începând din 1990 până în prezent este muzeograf la Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoteanu” din Râmnicu.Valcea, iar din 1992 tot până în prezent este preşedintele Filialei Rm. Vâlcea a UAPR. Din 2017 este vicepreşedintele pentru tetitoriu al Consiliului naţional al UAPR. În artă şi a susţinut licenţa, apoi doctoratul la Facultatea de arte şi design din Timişoara. Ca Pictor, s-a remarcat ca adept al neoexpresivismului gestualist, plasat între figurativism şi abstract, între „intuiţie şi reflecţie”. Recurge la un cromatism puternic, deosebit de intens şi sugestiv. „Despre Gheorghe Dican se mai poate spune, fără teama de a greşi, că este un colorist excepţional înzestrat care a introdus într-o formulă de compunere abstractă concreteţea senzuală şi palpabilitatea rafinată a acelui veritabil spectacol cromatic…

De la început, în caracterizarea pictorului, important este să se consemneze faptul că a parcurs și a absolvit Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara și că este vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, date care, cum este de așteptat, se suprapun identității artistice și calității efective a operei. Gheorghe Dican o pictură abstracționist expresionistă de ordin liric, tonică, în care se remarcă suprafața picturală caleidoscopică, dinamica și mișcarea culorilor, culori fierbinți aflate în clocot. Imagistica apare din acumulare cromatică și avansează în siguranță o imagine dens populată în culoare. În configurațiile spontane și aleatorii, fortuite ca realizare, ca execuție predomină petele însoțite, pentru complexitate, de urmele liniare ale gesticii. Acțiunea tașistă, împletită cu cea gestualistă, are drept rezultat o benefică plurivalență în vederea receptării cu forme spontane ca statut artistic. Sunt imagini care, ca intenționalitate, se vor întâi nonfigurative, cu rolul prim jucat de…

… Cotat drept important reprezentant al expresionismului liric abstract, Gheorghe Dican a venit la Sibiu cu o Compoziție, prin care demonstrează calitatea lui atât de colorist excepțional, creator de contraste cromatice șocante, cât și maestru al construcțiilor conceptuale alambicate, presărate cu simboluri și semne arhetipale. Dr. Gudrun-Liane Ittu „Gânduri pe marginea unui eveniment plastic dintr-un an altfelꓽ Salonul Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei UAP Sibiu 2020”, catalogul Salonului Interjudețean de Arte Vizuale al Filialei UAP Sibiu, 2020

Expoziţia de pictură a lui Gheorghe N. Dican se impune prin unitatea de stil ce relevă o concepţie clară a felului în care-şi rezolvă ideile folosindu-se fără ostentaţie didactică de limbajul picturii din ce în ce mai complex. Tânărul autor este convins că pictorul şi pictura sa nu pot sta pe loc în istorie şi că se mişcă firesc o dată cu toate celelalte spre necunoscut. Catalogarea la care s-a recurs prin înscrierea lucrărilor lui Dican în cadrul cubismului orfic al abstracţionistului liric şi al altor orientări artistice nu face decât să ne releve seriozitatea profesională a felului în care sunt asimilate, aici, cu necesitate informaţiile de istorie, teorie sau critică a artei. Acest bagaj bine treptuit oferă energia necesară construirii unor imagini inedite. Armonia fiecărei lucrări este obţinută prin operaţiile pe care le cere sinteza. Culorile calde sau reci îşi schimbă raporturile în funcţie de poziţia planurilor, a expresivităţii…

„Patrimoniul oricărui artist este opera lui. Atelierul unui artist este lumea în care acesta trăieşte, este chiar viaţa lui. De acolo îi vin toate energiile, reacţii în care el este actorul principal, iar opera devine întruchiparea a tot ceea ce se întâmplă în jurul lui. A pătrunde în sufletul unui artist nu este un lucru simplu. Mai simplu este să-i „citeşti” opera. Asta pentru că artistul nu este un om în afara lumii în care trăieşte, el este pur şi simplu un cronicar al vremii sale. Folosind limbajul specific artei sale, el redă nu neapărat ceea ce vede ci, mai degrabă, ceea ce ştie despre lumea în care trăieşte”.

Expresia picturală în cazul artei lui Gheorghe Dican are un impact major asupra percepţiei. O vitalitate a culorilor cu o rezonanţă la nivel intelectiv şi cu generarea stării reflexive, acestea sunt coordonatele acelui inefabil “l`etat d`ame”. Contrastele sunt evidenţe ce se argumentează reciproc, paleta cromatică şochează prin varietatea tonurilor într-o armonie surprinzătoare. “Surprinzător” cu efect asupra reflecţiei estetice – acesta este sentimentul estetic cu efect în timp, pe care arta lui Gheorghe Dican îl provoacă şi îl susţine.

Sensul poetic în opera artistului român Gheorghe Dican Între stimulii conștienți și impulsurile inconștiente, actul creativ poate acționa ca o punte între ceea ce am fost și ceea ce tânjim să exprimăm, între peisajele care fac parte din bagajul figurativ al memoriei noastre și cele mai ascunse locuri ale sufletului, între tradiţia învăţată şi o modernitate intens căutată. Cariera lui Gheorghe Dican, un artist român cu o putere creativă multifațetată, dezvăluie o încărcătură culturală consistentă și o nevoie neîncetată de cercetare personală și artistică. Dacă arta, așa cum a susținut Benedetto Croce, este o intuiție fantastică pe deplin exprimată, a face artă este o acțiune care exprimă intensitate intuitivă, garantând artistului libertate deplină de afirmare, concept la care Dican pare să adere fără nicio ezitare. În timp ce transmite propriile experiențe culturale și artistice într-o operă cu tendință generală spre abstracționism aniconic, artistul nu își neagă propria tradiție, aproape ca…

Pe Gheorghe Dican l-am cunoscut înainte de a-i şti pictura, ca pe un om deosebit de organizat, cu o gândire clară, logică. Pictura sa este o afirmare a unor forţe dinamice, o afirmare a culorii, o tentaţie către înalt, o pictură care nu-şi refuză contrastele, dar nu acestea formează baza discursului său plastic, ci o tensiune existentă şi pe care o rezolvă întotdeauna printr-o intervenţie care ştie să echilibreze zonele de contrast şi zonele conflictuale, ştiind să aştearnă în cele din urmă o unitate peste acest tot extrem de agitat. Pictura lui în această fază este abstractă, dar am certitudinea că este acel tip de abstract care îşi găseşte rădăcinile într-o simplificare în care elementele exterioare simbolului au fost sublimate, au fost efectiv atacate în toate conotaţiile lor, rămânând în forma esenţială, forma simbolică. Sigur că acest lucru îl pune în legătură şi cu personalitatea sa directă, artistul fiind de…

DICAN – un eveniment! Gheorghe Dican (n. 1960, în Cernişoara, Vâlcea) este fără dubii cel mai prolific şi unul dintre cei mai importanţi artişti plastici care au lucrat sau care lucrează la Râmnicu Vâlcea. Cei care au acces în intimitatea lui creativă îl descriu ca pe un spirit vulcanic, tenace şi sfredelitor, dominat de munca sa şi de comunicarea artei sale în cele patru zări. Tablourile semnate de el sunt expuse acum în colecţii particulare din Suedia, Olanda, Rusia, Italia, Anglia, din Toronto (Canada), Philadelphia (SUA), Antibes (Franţa), Bruxelles şi Hamme (Belgia), Straubing (Germania) şi din mai toate oraşele importante din România. Mai multe muzee de artă româneşti i-au inclus lucrările în colecţiile lor de artă plastică contemporană. Este autorul celui mai mare vitraliu în formă de cupolă din România (142 mp), comandat de Biblioteca “Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea în 2003 şi terminat în 2004 şi al câtorva alte…

Gheorghe Dican, unul dintre cei mai vizibili, mai originali şi mai bine cotaţi pictori români din generaţia care a ajuns acum la ceasul deplinei expresivităţi stilistice şi maturităţi creatoare, crede că destinul său ar fi fost cu totul altul dacă în modelarea lui nu ar fi intervenit, încă din anii copilăriei şi adolescenţei, câţiva oameni care, fără a se fi înţeles în vreun fel între ei, i-au îndreptat aspiraţiile, unul după altul, spre realizarea binelui, adevărului şi frumosului, adică spre cele trei valori esenţiale ce definesc plenar formula personalităţii oricărui artist autentic. Primul dintre ei a fost chiar tatăl său, Nicolae Dican. Acesta picta cruci şi-l lua cu el pe unde avea treabă, prin curţi de biserici, prin cimitire sau pe la ceremoniile de sfinţire a fântânilor săpate pe dealuri de cei care voiau să lase pe-acolo un semn durabil în memoria unor apropiaţi definitiv dispăruţi. Atmosfera acelor locuri, solemnitatea…

Pictor din Rm. Vâlcea, Gheorghe Dican este exponentul libertăţii absolute a expresiei picturale. Este felul lui de a respira, de a striga, de a-şi imagina realitatea lumii în care trăieşte. Timbraţia suculentă a culorilor pe care le combină în paletă rezumă armonia şi sublimitatea esenţială a universului său de simţiri şi trăiri, în care contrastele îşi caută locul ideal şi echilibrul se destramă în turbionul neobosit al genezelor continui.

Pictura lui Dican are aceeaşi savoare coloristică pe care o sesizasem cu ani în urmă, atunci când mişcarea lui gestuală avea ceva din sălbăticia instinctului, ce impunea autoritatea in-formului, dar şi din energia distilată a ontogenezei lui artistice. Culturalmente, Dican aparţine acestei rare stirpe de continuatori zeloşi, ce îşi revendică vocaţia originară a picturii în istoria sensibilă a umanităţii. Este felul sau de a fi şi de a se exprima în orice împrejurare, mereu egal cu sine. Aici nu mai este loc nici pentru hazard experimental şi nici pentru delir improvizatoric. Această formă de conformism faţă de o identitate stilistică, croită atât de pe potriva ta şi a înclinaţiilor  tale creative, nu exclude (…) nici rigoarea şi nici libertatea expresiei artistice (a tendinţei irepresibile spre “ordine şi dezordine”, adică), ce concură la naşterea operei de artă. Un asemenea mecanism de creaţie are toate şansele să se plieze pe modelul de…

Panourile picturale ale lui Dican sunt strălucitoare şi reconfortante vizual în expresia lor coloristică, elegante şi palpitând de naturaleţe în dinamica lor gestuală. Ele ne oferă şi de această dată un atractiv amestec de spontaneitate şi tact compoziţional. Un joc fascinant cu materia cromatică în planitudinea ei senzorială, un aplomb asociativ al tonalităţilor calde şi reci, aspre sau catifelate, mereu surprinzătoare prin armoniile create, par a fi astăzi dominantele picturii sale.

Pânzele lui Gheorghe Dican sunt rezultatul unor exteriorizări impulsive, al unor momente de maximă tensiune interioară, când necesitatea “eliberării” se manifestă în descătuşări de o gestualitate spontană, salvată, însă, de facilitatea ce ameninţă adesea un asemenea tip de expresie datorită nu atât harului său înnăscut pentru culoare, cât mai ales inteligenţei sale artistice. Seria de tuşe în nuanţe adesea extrem de apropiate, alteori într-un puternic contrast, puse din aproape în aproape, relaţionându-se reciproc cu o minuţioasă precizie, mai mult simţită decât premeditată, creează o reţea cromatică densă, agitată, ce leagă unitar câmpul de senzaţii transpuse. Tabloul devine astfel o dezvoltare uneori sinestezică de nuanţe, dar cel mai adesea o explozie a complementarelor ce asigură coeziunea imaginii. Practicând un gestualism de tip abstract – aşa cum au fost receptate imaginile sale de majoritatea criticii de specialitate -, Gheorghe Dican îşi cultivă hedonist – cum îl identifică Luiza Barcan – antinomiile spirituale…

Pentru artistul secolului al XXI-lea, opţiunea pentru unul dintre multiplele trasee indicate de modernism şi de avangardă, cu distorsiunile şi hibridările lor în reluările critice, hermeneutice, ale transavangardei şi postmodernismului este, dincolo de dificultăţile de a adecva o soluţie propriului mediu cultural şi propriei predispoziţii estetice, incitantă şi impune o dimensiune teoretică ce exclude comoditatea simplă a reprezentării abile a unei realităţi mereu disponibilă pentru a fi reprezentată, mereu satisfăcătoare în bogăţia detaliilor, frumuseţe primă, dincolo de estetic, sau dramă, sau capacitate de metamorfozare. Distanţa temporală şi geoculturală faţă de punctele de emergenţă ale acestor soluţii deja instituite, în care puritatea ideologică prevalează asupra seducţiei formale, chiar dacă tocmai condiţia formală este finalitatea exerciţiului de atelier şi prospecţiunii estetice, oferă artistului ce îşi asumă această distanţare, această marginalitate (dar şi relaţia cu tradiţiile instaurate, ca program continuator sau ca act apropriativ sau critic) posibilitatea sintezelor personale, a suprapunerii de interogări…

Prin pictura sa, Gheorghe Dican nu-şi propune să dea soluţii definitive clădite pe sedimentarea unor cunoştinţe livreşti ori maturizate de bagheta vreunui maestru consacrat. Convins că orice produs artistic se impune ochiului prin autenticitatea imaginii şi puterea sa de expresie, iar minţii, prin mesajul cuprins, mânat şi de o structură a firii care nu suportă pauze de relaxare, imortalizează pe suprafaţa oricărei pânze câte un moment din eterna mişcare. Ideea pulsului vieţii, în orice fel de variantă sau ambient, îi poartă imaginaţia de la alfa la omega. Animaţia specifică gândirii vii este surprinsă într-o largă diversitate de aspecte, ca etalarea epică a unei mulţimi de stări trăite în forma unor entităţi bine definite. Privindu-i în ansamblu lucrările, atenţia ne este reţinută de un cinetism perpetuu care leagă unitar momentele ilustrate ca treptele aceleiaşi scări. Fiecare pânză reţine în felul ei un moment sau o formă din seismul vieţii. Prin natura…

Aflat la vârsta maturităţii artistice, Gheorghe Dican se mişcă cu dezinvoltură firească în lumea morfologiei plastice, de la ceea ce am putea numi realism, dacă n-ar fi permanent trecut printr-un filtru foarte personal, la lucrări de natură gestual-abstractă. Este un artist în a cărui creaţie, latura intelectuală joacă un rol important, care reuşeşte să unească conceptualul cu afectivul, senzorialul cu reflecţia, într-un discurs personal asupra libertăţii de exprimare. Nobil ca viziune, colorist de forţă, statornic în credinţa că pictura este, mai presus de toate, culoare, Gheorghe Dican a reuşit de-a lungul timpului să îmbine în compoziţiile abstracte, concreteţea senzuală cu demersurile rafinate unui veritabil spectacol cromatic, ce caracterizează, încă, o parte a picturii româneşti contemporane. A dat frâu liber fanteziei într-un mod adecvat, dar problema acestei libertăţi nu exclude apelul la marile lecţii ale maeştrilor de altădată şi nici afinităţile cu câţiva iluştrii contemporani. Receptivitatea faţă de modele – paradigme…