DICAN – un eveniment!

Gheorghe Dican (n. 1960, în Cernişoara, Vâlcea) este fără dubii cel mai prolific şi unul dintre cei mai importanţi artişti plastici care au lucrat sau care lucrează la Râmnicu Vâlcea. Cei care au acces în intimitatea lui creativă îl descriu ca pe un spirit vulcanic, tenace şi sfredelitor, dominat de munca sa şi de comunicarea artei sale în cele patru zări. Tablourile semnate de el sunt expuse acum în colecţii particulare din Suedia, Olanda, Rusia, Italia, Anglia, din Toronto (Canada), Philadelphia (SUA), Antibes (Franţa), Bruxelles şi Hamme (Belgia), Straubing (Germania) şi din mai toate oraşele importante din România. Mai multe muzee de artă româneşti i-au inclus lucrările în colecţiile lor de artă plastică contemporană.

Este autorul celui mai mare vitraliu în formă de cupolă din România (142 mp), comandat de Biblioteca “Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea în 2003 şi terminat în 2004 şi al câtorva alte zeci de vitralii aflate acum în colecţii particulare din România.

Pictura lui Gheorghe Dican a fost expusă publicului în 54 de expoziţii de grup în România (1977-2008), în 13 expoziţii internaţionale (1994-2007) şi în 22 de expoziţii personale, organizate în ţară şi în străinătate (1984-2008).

DICAN – vernisaj la Muzeul de Artă Craiova

Vernisajul celei de-a doua expoziţii a lui Gheorghe Dican, la Muzeul de Artă din Craiova, într-o zi de joi (12 iunie 2008) şi la o oră (19:00) cu multe alte tentaţii, a fost un pariu câştigat de organizator. Peste o sută de craioveni au venit să vadă pictura lui Gheorghe Dican şi sculptura lui Vasile Soponariu, expuse în cinci săli de la parterul Palatului “Jean Mihail”. Printre ei: colecţionari de artă, critici şi istorici de artă, ziarişti, muzeografi, artişti craioveni, studenţi şi actori ai Teatrului Naţional “Marin Sorescu”. Un public cunoscător, analitic şi excelent auditor pentru comentariile orientative făcute de criticii de artă Luiza Barcan, Cătălin Davidescu şi Florin Rogneanu. Un public care a zăbovit îndelung în faţa celor 72 de picturi semnate de Gheorghe Dican şi a celor 30 de sculpturi ale lui Vasile Soponariu.

DICAN – povestitorul

Expoziţia de pictură de la Muzeul de Artă Craiova este un eveniment în seria de expoziţii realizate de pictorul Gheorghe Dican. Prin numărul lucrărilor, prin dimensiunea majorităţii lor, parcă intenţionat concepute să facă faţă spaţiului expoziţional, determinat prin nobleţe şi înălţime, prin decoraţiuni şi iluminare. Dispunerea tablourilor în acest spaţiu provocator a fost concepută de artist ca un răspuns dat celor care, poate, şi-au exprimat cândva îndoieli privind acceptarea picturii sale în habitate dintre cele mai diverse prin dimensiuni şi iluminare, prin asocierea imediată cu alte elemente decorative. Alăturate aici oglinzilor veneţiene, mobilierului de epocă, expuse pe suprafeţe de zid obişnuit sau acoperit cu texturi preţioase, poziţionate în nişe slab luminate sau în baia de lumină a candelabrelor, tablourile lui Dican îşi folosesc forţa luminii interioare, niciodată stridentă, echilibrându-se perfect cu testul de expunere la care sunt supuse. Această pictură îşi poate spune povestea în oricare dintre împrejurări, pentru că abstracţiunile de la prima întâlnire cu pânza se dovedesc a fi naraţiuni cromatice dintre cele mai interesante. Peisajul, portretul şi alegoria se recompun la fiecare întâlnire profundă cu nonfigurativul lui Gheorghe Dican. Dar abstractul practicat aici este, desigur, şi capcană pentru spiritele grăbite, nu tocmai demne să treacă dincolo de culorile vii, puternice, întinse cu nerv şi asociate spectaculos. Un gest destinat celor care consumă arta la limita supravieţuirii. Dar, cu adevărat important, un prag de trecut, simplu şi atractiv, pentru scormonitorul în cutia cu detalii de viaţă, bine dramatizate epic şi cromatic. Cred în continuare că Gheorghe Dican este un mare povestitor. Gestualismul în care îl plasează o parte a criticii pe artist este străin de spiritul construcţiei epice din interiorul picturii sale, deloc impulsivă, sau nu mai departe, în sensul cel mai direct cu putinţă, de unele dintre mişcările fizice ale mâinii care ţine penelul.

Asocierea, în expoziţia deschisă la Muzeul de Artă din Craiova, a picturii lui Gheorghe Dican cu sculptura lui Vasile Soponariu (dominată de personaje fabuloase, imobilizate în expresii ce ţin de o altă dramaturgie), dă forţă unei picturi care îşi reglează lumina interioară la limita unei substanţe epice uşor de descoperit.