Blog

Mircea Grozdea – critic de artă (1986)

… artistul a evoluat repede de la figurativ către o viziune cerebrală cu apropieri izbitoare de cubismul orfic şi de experienţele constructiviste din a doua jumătate a veacului. Imaginativ şi dinamic, Gheorghe N. Dican încearcă în compoziţii abstracte însufleţite de culori mate, sonorizări rafinate care să confere suprafeţelor picturale efecte de muzicalitate tonifiante şi liniştitoare. Preocupat de organizarea fiecărui tablou, după canoanele unei logici aspre, ostile ilustraţiei şi detaliilor pitoreşti, artistul cultivă o artă dificilă, de dialog, în care inspiraţia se ghiceşte rar şi inegal.

Reţinem încercarea de a ieşi din rutină şi de a găsi o modalitate de exprimare acordată raţionalismului rece şi eficient al secolului tehnicităţii. Eventualele obiecţii ce i s-ar putea aduce, ca de pildă un limbaj criptic, sau o orientare în care umanismul nostru se întâlneşte greu, cu rare aluzii figurale, sunt inerente evoluţiei oricărui tânăr artist contemporan. Rămâne la latitudinea sa şi a resurselor de talent şi perseverenţă de care dispune, de a continua şi a-şi aprofunda opţiunea, sau de a ţine seama mai mult de gustul publicului. Astfel că, pentru moment, salutăm încercarea sănătoasă şi sinceră a artistului de a contribui cu mijloacele sale la diversificarea şi îmbogăţirea limbajului pictural ce se afirmă în arta României socialiste …

Leave a Reply

Your email address will not be published.